Iscusitul hidalgo

Cum sa vorbesc despre don Quijote astfel incat cei care ma urmaresc, dar nu au citit cartea sa ma inteleaga? Pesemne ca etica dialogului, ca si a monologului, consta in a nu face discursul sa depinda de o referinta, de o informatie externa care nu poate fi dedusa de catre ascultatori cu de la sine putere. Spre exemplu daca un participant la dialog spune:

"Tu nu poti sa participi la conversatia noastra pentru ca nu ai citit filozofia lui Kant si Schopenhauer. Pune-te cu burta pe carte si pe urma mai vorbim."

Comite un afront grav la adresa regulilor de dialog si, in fapt, el este de vina pentru ca celalalt nu poate participa. Cum niciodata un dialog nu poate sa atarne, intr-un anumit moment, de intregul cuprins al unei opere, ci doar de una sau cateva idei din ea, obstacolul dat de ignoranta unor participanti poate fi depasit prin explicarea respectivelor idei care reprezinta subiectul de discutie, la fata locului, de catre participantii care le cunosc. Refuzul acestei interventii didactice, atat din partea celor care explica cat si din partea celor carora li se explica, vine din reavointa si este o dovada de impostura de dialog.

Aceasta precizare fiind facuta, sa revenim la don Quijote si la chipul in care il putem reprezenta fara sa pierdem laturi esentiale ale cartii. Don Quijote este tipul de om care, avand in vedere niste idealuri nobile, ii confrunta si incearca sa ii indrepte pe cei care le incalca, chiar cu pretul propriei suferinte. Ironia conditiei lui don Quijote consta in faptul ca lupta pentru lume, impotriva lumii. Idealurile pentru care el militeaza au in vedere o viata mai buna si mai demna pentru, in primul rand, cei multi.

"Un om poate fi peste mai multi doar daca face cat mai multi." ii spune el la un moment dat aghiotantului sau, Sancho Panza. Acest principiu, aflat in cel mai inalt grad in vrajba cu impostura, constituie coloana vertebrala a oricarei ideologii dupa care se carmuieste sanatos o societate. Intr-o asemenea societate, orice om, oricat de mic, poate avea o conditie materiala suficienta fara sa faca compromisuri umilitoare sau sa se speteasca muncind, adica ceea ce da si ceea ce primeste de la societate se afla intr-un just echilibru.

"Du-te undeva si te roaga in timp ce eu voi da aceasta lupta inegala si primejdioasa." ii striga amaratului Panza in pragul luptei cu morile de vant, vazandu-l descurajat in fata primejdiei. Valoarea onoarei pe care astfel o propune serveste tot omului, deoarece ii ofera o constiinta impacata, indispensabila unei vieti curate.

Insa in ciuda utilitatii efortului sau, oamenii se complac in proasta lor oranduiala si il pareaza, refuza sa sufere o modelare dureroasa care conduce, pana la urma, la o viata mai placuta. De aceea razboinicul-poet lupta impotriva lumii, pentru lume.

Am mai spus-o de multe ori - oricat de ilustra ar fi o civilizatie, majoritatea celor care o populeaza sunt in esenta niste barbari. Daca ar fi altminteri, purtatori ai focului civilizator ca Don Quijote nu ar intampina decat rezistente neinsemnate in nobilele lor demersuri.