Virtutea din gurile porcilor

Incercand sa sondezi in psihologia Bisericii, asa cum este ea pururea si pretutindeni, vei descoperi, in general, propensiuni care nu vizeaza sporirea lucrurilor frumoase si sfinte de pe acest pamant, ci tot soiul de pofte de putere, manifestate fara scrupule prin uneltiri ascunse si asupriri vizibile ale adevarului. Te scarbesc aceste constatari, intrucat intra in conflict cu asteptarile pe care le ai studiind psihologia ideala a Bisericii, care implica, dupa cum am zis mai sus, contributia la patrimoniul de acte de caritate, dezinteres material si noblete sprituala al lumii, ceea ce Biserica si face in aparenta, desi in esenta ii predica distrugerea. Putem afirma ca este o trasatura a omenirii aceea de a arata, in sarcinile pe care le intreprind care au o traditie considerabila, un decalaj pronuntat intre stereotip si ideal, intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie. Un decalaj care caracterizeaza, in fapt, formele care detin inteligenta naturala, si care le diferentiaza de cele de inteligenta artificiala. Civilizatia reduce acest decalaj.

In culisele civilizatiei insa, oamenii Bisericii deviaza constant de la deontologia lor profesionala. Manipularile ideologice reprezinta o nerespectare a acestei deontologii, deoarece urmaresc, mai tot timpul, inlocuirea adevarului cu niste idei care consolideaza autoritatea Bisericii. Una dintre aceste idei de mascarada e cea cum ca Pamantul nu este rotund. Aceasta corupere a adevarului este observata si batjocorita cu foarte mult rafinament de xilogravura Flammarion, o opera anonima, aparuta in 1888 intr-un tratat de meteorologie al celui care i-a dat numele.


Se foloseste de ironie gravura in lemn a lui Flammarion pentru a critica, dar de o ironie atat de fina incat se dizolva in spirit de gluma si nu poate fi acuzata ca induce in eroare pe spectator cu aceeasi vigoare cu care am acuza o ironie din vremuri ale libertatii generoase de exprimare. Un misionar care gaseste locul in care Cerul si Pamantul se ating, deci! O asemenea descoperire ar infirma cu succes orice teorie cum ca intre Pamant si bolta cereasca nu exista decat o tranzitie cromatica discreta, cum si este in fapt. In cazul in care are forma rotunda, Pamantul se pliaza pe firmament si intre ele nu exista o granita clara si odata cu aceasta si Divinitatea se contopeste cu chipurile de lut, contopire care ii anuleaza valoarea si, astfel, Bisericii puterea.